În limbajul plastic al folclorului şi mitului, figura simbolică a calului înşeuat şi a călăreţului reprezintă caracterul centaurin al omului, compus în mod fatal din instinct animal şi virtute umană. Calul este aspectul “inferior”, pur instinctiv şi intuitiv, al fiinţei omeneşti, cavalerul călare e porţiunea superioară: bravura lucidă, simţul moral, voinţa şi raţiunea.
Heinrich Zimmer în Regele şi cadavrul
Vărarea Veche 
